banala PAPADIE

Astazi m-au rascolit evenimentele placute din viata mea. Imi este dor de mine vesela, mereu cu zambetul pe buze, optimista, tesand continuu teluri, luptand pentru fiecare clipa de fericire.

Uitandu-ma printre poze am descoperit ca acum 2 ani pe vremea asta era foarte cald. Afara era un covor de papadii, pufos, care iti sugeraza sa renunti la incaltaminte si sa visezi doar la zilele insorite de vara.

Admirand papadiile, m-am gandit ca ar trebui sa stiu mai multe despre aceasta planta. Deci...

Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Datorita acestor calitati, ea se foloseste in unele boli ale ficatului, deoarece mareste secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare in perioadele de convalescenta, etc.

Avand si o actiune diuretica, sporeste eliminarea toxinelor din corp. In felul acesta ea ajuta in mod indirect la tratarea unor eczeme si a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodata, ceaiul de papadie este indicat si in combaterea obezitatii.

Recoltarea frunzelor, a florilor sau a bobocilor de papadie se face primavara, inaintea sau la inceputul florii, iar uscarea lor se realizeaza la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. In schimb, radacinile pot fi recoltate din luna iulie pana toamna tarziu si se usuca la soare, dupa ce au fost in prealabil spalate si indepartate cele seci sau noduroase.

Inca din antichitate, frunzele tinere de papadie au fost consumate sub forma de salata mult apreciata pentru gustul deosebit, usor amarui.

Radacina uscata si tocata marunt se foloseste la prepararea unei excelente bauturi care poate inlocui cafeaua sau ceaiul.

Florile galbui, atat de raspandite, pot fi folosite si ele la prepararea dulcetii. si gust cu mierea de albine.

Proprietatile miraculoase, terapeutice, ale acestei plante se conserva foarte bine si cand aceasta este preparata sub forma de nectar.

orhideea ... o floare delicata

Imi plac foarte mult florile. Mereu cand merg intr-un hypermarket trec si pe la raionul cu flori. Le admir pe toate, in special pe cele viu colorate. Recunosc ca o planta verde in ghiveci care nu iese in evidenta printr-o floare colorata nu ma impresioneaza asa mult. Nici orhideele nu mi se pareau asa dragute. Nu stiam prea multe despre familia de plante Orchidaceae. Insa tot uitandu-ma la ghivecele cu flori am descoperit ca unele orhidee sunt impresionant de delicate si dragute.

Imi place foarte mult Phalaenopsis .Are florile delicate, marunte. Unele sunt albe dantelate cu putin roz sau rosu. Sau altele sunt roz dantelate cu rosu. Florile marunte prinse intr-un manunchi m-au impresionat enorm. Asa am ajuns sa-mi schimb parerea despre orhidee. Credeam ca orhideele sunt plantele cu flori carnose / groase de marime medii. Le stiam doar pe cele care au o nuanta galbena sau violeta. nu reuseau sa ma impresioneze deloc. Insa descoperind Phalaenopsis delicata si colorata pot spune ca ador orhideele.

Orhideele (Orchidaceae) formează o familie de plante în cadrul monocotiledonatelor. Este cea mai diversificată şi răspândită dintre familiile de plante superioare; familia orhideelor conţine peste 30.000 de specii şi peste 200.000 de hibrizi.Orhideele pot fi găsite in orice florărie.

Orhideele sunt un simbol al purităţii, perfecţiunii şi feminităţii. Ele au fost cultivate din cele mai vechi timpuri în China, iar în secolele XVIII-XIX a început mania orhideelor şi în Europa de vest. Linden a fost un renumit cultivator de orhidee în Belgia secolului, iar catalogul său comercial Lindenia este şi astăzi o valoare, prin numeroasele sale desene de orhidee exotice.

România poate fi considerată în ansamblu ca o imensă grădină botanică populată cu orhidee sălbatice. Botanistul de renume mondial Soo, denumit Paşa al Orhideelor, este născut în Odorheiu Secuiesc şi sute de cercetători din străinătate fac referire la orhideele pe care le putem găsi în România. Faţă de acest interes doar Săngele Voinicului (Nigritella rubra, nigra) şi Papucul Doamnei (Cypripeidum calceolus) sunt protejate prin lege. 

Poezia "Riga Crypto si Lapona Enigel", de Ion Barbu, poate fi interpretată din perspectiva unui mit din Laponia despre o orhidee: Calypso bulbosa. În mit este vorba despre o ciupercă şi orhideea Calypso bulbosa. Ciuperca reprezintă omul de geniu enigmatic (poate de aici numele "Riga Crypto"), care este neînţeles şi trăieşte ascuns în "subteranul societăţii". El este considerat o fiinţa inferioară, o ciupercă, şi nu poate străluci decât printr-o floare deosebită: Calypso bulbosa, o orhidee deosebită şi misterioasă, frumoasă şi rară, care trăieşte aproape de polul nord, în condiţii de neimaginat pentru o floare. Acestă fiinţa enigmatică refuza regele ciupercilor, pentru că deşi in lumea lui el este o elită, în lumea ei el nu poate străluci. El nu reuşeşte sa se apropie de minunata floare, care trăieşte în lumea ei cu reni şi zăpadă. In final trebuie să se mulţumească cu o măselariţă, o plantă comună.

 

frezii galbene ;)

Intr-o zi asa de posomorata, care te duce cu gandul la toamna, ploaie, noroi, doar un buchet parfumat de frezii te mai face sa visezi la vara, soare, mare, plaja.

Freziile galbene sunt florile mele preferate. Galbenul este o culoare puternica, care eclipseaza tot ceea ce este in jur, te face sa te gandesti doar la stralucire, ca esti puternic, ca astazi vei reusi tot ceea ce iti propui.

Dar buchetul de frezii nu este dragut doar prin culoarea florilor, parfumul lui delicat te face sa visezi, sa patrunzi in lumea misterelor sau sa-ti creezi noi ambitii, obiective proiecte.

Uite asa admirand un buchet dragut, imi rapare zambetul pe buze si …  uit de vremea de afara!  ;)

Despre culori ...

Culorile primare sunt roşu, galben şi albastru. Prin combinarea lor în diferite proporţii şi cu ajutorul nonculorilor, se obţin toate culorile din natură.
Culorile secundare sunt oranj, verde, violet. 

ROŞU + GALBEN = ORANJ (portocaliu)
GALBEN + ALBASTRU = VERDE
ALBASTRU + ROŞU = VIOLET
Culorile terţiare, create prin combinarea unei culori primare şi a unei culori secundare alăturate:
ROŞU + ORANJ = ORANJ-ROŞCAT
ROŞU + VIOLET = VIOLET-ROŞCAT
ALBASTRU + VIOLET = VIOLET-ALBĂSTRUI (indigo)
ALBASTRU + VERDE = VERDE-ALBĂSTRUI (turcoaz)
GALBEN + VERDE = VERDE-GĂLBUI
GALBEN + ORANJ = ORANJ-GĂLBUI (auriu)
Culorile primare + culorile secundare + culorile terţiare = Cercul cromatic
Culorile acromatice sunt ALBUL şi NEGRUL. Ele nu se pot găsi în natură în formă pură.
GRIUL se obţine prin combinarea albului cu negrul în proporţii diferite. Toate nuanţele de la alb la negru se numesc gri.
Culorile monocromatice reprezinta toate nuanţele unei culori.
Dacă adăugăm alb sau negru într-o culoare pură, obţinem nuanţe deschise sau închise ale aceleiaşi culori:
- Culoare + Alb = Tentă (tint)
Exemplu: Roşu + (Alb) = Roz
- Culoare + Negru = Umbră (shade)
Exemplu: Oranj + Negru = Ruginiu
- Culoare + Gri = Ton (tone)
Exemplu: Violet + Gri = Lila
Acestea sunt detalii tehnice, iar în română la toate le zicem nuanţe.
Culorile se pot împărţi în 2 grupuri mari: culori calde şi culori reci. Această percepţie a lor vine din experienţa umană, pentru că atunci cînd privim o culoare această ne insuflă o senzaţie de cald sau de rece.
Culori calde: de la Galben la Violet-roşcat, pe roata culorilor.
Culori reci: de la Verde-Gălbui la Violet.
Culorile analoage sunt culori adiacente pe cercul culorilor, ele se combină în variantă optimă cîte 3, maxim 4, la rand.
Avem ca exemplu Galben, Verde-Gălbui şi Verde.

Culorile complementare se află situate diametral opus pe cercul cromatic. Combinaţiile de culori complementare formează cele mai reuşite combinaţii, culorile sunt reciproc evidenţiate, creand un contrast puternic. Totuşi, în compoziţiile grafice se recomandă folosirea lor ponderată din cauza contrastului atat de evidenţiat, sau alegerea unei culori de bază, cu o prezenţă mai mare, şi a unei complementare, care să o scoată în evidenţă foarte bine. O combinaţie complementară se poate echilibra şi cu ajutorul culorilor acromatice (alb, negru) sau nuanţelor neutre de bej, crem, maro.
Exemplu: Oranj şi Albastru.
Mai putem combina culorile folosind schema complementarelor cu disjuncţie (de rupere) sau split complementary. De data aceasta, se alege o culoare şi 2 culori din ambele părţi ale culorii complementare. Schematic, aceste combinaţii se formează schiţand un triunghi isoscel (cu 2 laturi egale) înauntrul cercului cromatic. Culorile aflate la varfurile triunghiului vor fi culorile complementare cu disjuncţie. Această opţiune permite o armonie cromatică mai puţin stringentă decît schema complementară. 

Exemplu: Galben, Violet-Albăstrui şi Verde-Albăstrui.
De asemenea, se pot forma combinaţii prin alegerea unei armonii analoage (de 3 culori spre exemplu) si armoniei analoage complementare primei (diametral opuse).
În interiorul cercului culorilor putem schiţa mai multe forme geometrice, pentru a crea combinaţii cromatice reuşite din 3 sau 4 culori. Unul dintre acestea este un triunghi echilateral (cu toate laturile egale). Culorile din varfurile acestui triunghi vor forma o schemă triadică. În acest caz putem obţine un echilibru cromatic mai domolit decat în cazul culorilor puternic contrastante din schemele complementare.
Exemplu: Galben, Roşu, Albastru.
Se recomandă ca proporţiile culorilor din schema triadică să fie în felul următor: 80% – 15% – 5%. Cel mai mic procent îl ocupă culoarea cea mai intensă, celelalte două – cu prezenţă mai mare, dar cu nivel de saturaţie mai mică. Unele surse spun că nuanţele dintr-o schemă triadică ar trebui să aibă toate aceeaşi valoare tonală, adică să fie toate sau întunecate, sau deschise, sau aprinse, sau pale, etc.
Un pătrat sau un dreptunghi din interiorul cercului culorilor ne pot ajuta să formăm schemele tetradice. Combinaţiile de 4 culori dispersate pe întreg cerc cromatic pot prezenta dificultăţi destul de mari în ceea ce priveşte folosirea proporţiilor reuşite, intensităţii, luminozătăţii. Dreptunghiul pare a forma culori legate de un anotimp, ce pot fi folosite pentru a reda senzaţiile specifice sezoniere. Schema cromatică formată de un pătrat poartă, de asemenea, denumirea de schema complementarelor duble, deoarece combină 2 perechi de culori complementare.
Exemplu pătrat: Oranj-Gălbui, Verde, Violet-Albăstrui, Roşu.
Exemplu dreptunghi: Oranj, Verde, Albastru, Roşu.
Ca regulă generală, specialiştii grafici ne recomandă să folosim o culoare dominantă în proporţie de 60% (din compoziţia noastră cromatică), 30% – culoarea complementară şi 10% – o culoare complementară adiţională. Nonculorile alb şi negru se pot adăuga la orice combinaţii cromatice, în proporţii diverse. De asemenea, să nu uităm de nuanţele neutre de bej, crem, maro, care cu siguranţă nu vor intra în conflict cu armonia coloristică creată de noi.